Turul Bretaniei : prin locuri pitoresti de la Vitre , Fougeres la Mont Saint Michel (1)


În circuitul primei zile prin Bretania franceză am vizitat locurile turistice  Vitre ,   Fougeres și Muntele Saint Michel . Când am ajuns la Vitre era liniște , toate lumea dormea . Ici-colo se vedea câte un trecător sau muncitori ce organizau târgul . Dacă vizitați Bretania franceză veți vedea că în centrul medieval  al multor sate , în anumite zile , se organizează târguri  .

Vitre face parte din regiunea Ile -et-Vilaine și s-a dezvoltat înfloritor de-a lungul secolelor al XIV-lea și al XVII-lea , datorită comerțului cu material textil ce avea loc cu toată lumea , dar mai ales cu Anglia . Acestui înfloritor comerț se datorează frumusețea caselor din centrul medieval ce încă se păstrează intacte .

DSC_0045

Nu poți să  vorbești de Vitre fără să menționezi impunătorul castel medieval ce a fost construit în secolul al XI-lea și refăcut de mai multe ori . Poartă de intrare a zonei bretone , castelul situat sus pe o coastă , a  avut rol de apărare în războaiele duse de bretoni . De la castel  să vede  priveliștea râului Vilaine . Interiorul se vizitează doar o parte , cealaltă adăpostește primăria . Biletul de intrare costă 4 euro  și orarul este cuprins între orele 10, 30-18, 30 .

DSC_0051 DSC_0026Orașul te surprinde plăcut prin frumusețea străzilor Baudrairie , En Bas , Poterie și piața Saint Yves marginite de casele medievale cu bârne din lemn , ceea ce formează arhitectura specifică zonei . Peste tot veți întâlni flori ce împodobesc orașul și -i crează o priveliște plăcută.

DSC_0033 Cotrobăind pe străzile orașului pașii ți se opresc fără să vrei în fața bisericii Notre Dame construită între secolele al XV-lea și al XVI-lea în stil gotic , cu urme renascentiste și a cărei fațadă este impunătoare  .

DSC_0010 Plăcăm de aici și  ajungem  în fața altui obiectiv turistic religios Biserica Saint Martin construită în stil neoromanic în anul 1883 .

Coborând strada se ajunge la stația de tren ce este o clădire veche construită în perioada neogotică și datează din anul 1857 .

DSC_0024.JPG Imaginea  orașului este legată de marchiza Sevigne  , scriitoare a secolului al XVIII-lea , ce a locuit în castelul Rochers-Sevigne ce se afă foarte aproape de Vitre  și  dacă sunteți iubitori ai grădinilor franceze trebuie să -i faceți o vizită .

La o distanță de 30 de kilometri de Vitre se află Fougers și se ajunge pe șoseaua D178.  Fougers  , așezat pe malul râului Nancon are un bogat patrimoniu artistic  . Orașul vechi te încântă prin frumusețea lui . Are cea mai mare fortăreață din Europa , un castel din piatră construit de-a lungul secolelor al XII -lea și al XV-lea cu 13 turnuri și înconjurat de ziduri . Castelul , de o mărime impresionantă , a fost martorul  evenimentelor care s-au petrecut de-a lungul istoriei și avea rolul de a apăra partea de sus a orașului , unde se află catedrala Saint Leonard și zona locuibilă  .DSC_0087

DSC_0081

În jurul castelului s-a dezvoltat orașul medieval înconjurat de grădini superbe unde doamnele odinioară se plimbau „ la promenade” , acest lucru este prezentat lângă unul dintre zidurile castelelui în sculpturi sau pe sol cu mici semne care indică locul de plimbare  .Lângă castel se află biseric Saint Sulpice construită în secolul al XV-lea ,  un important obiectiv turistic al orașului . Interiorul ei este simplu , iar când noi am vizitat-o se pregătea de sărbătoare .

DSC_0059DSC_0062

O plimbare prin  centrul medieval și piața Marchix  , ce este mărginită de case ale căror fațade sunt construite în secolul al XVII-lea , te introduce în acea perioadă . Se mai păstrează una dintre cele patru porți ale orașului , poarta Fecioarei ce se află la una dintre intrările  centrului  medieval .

DSC_0074

Urcând coasta în partea de sus a orașului se ajunge la Catedrala Sainte Leonard ce este împodobită cu o rozetă , iar intrarea este construită în stil gotic . Fațada este impresionantă cu frumoase balustrade și curioase burlane cu figuri biblice  . Și aceasta se pregătea de sărbătoare .

DSC_0102

Capela adăpostește unele dintre mai vechi vitralii  din secolul al XII-lea ce provin de la abația Saint Denis de lângă Paris și tablouri vechi pictate de frații Deveria , prieteni ai lui Victor Hugo . Pe timpul lunilor iulie și august se poate vizita turnul bisericii de unde se vede priveliștea orașului și castelul .

DSC_0103

Lângă biserică se află grădina publică care după ploaie împrăștia parfumul florilor și al teiului , ce se simțea în aer . Flori deosebite împodobesc grădina , iar de aici se vede cartierul medieval cu  impresionantul castel înconjurat de ziduri .

DSC_0116DSC_0113

Am vizitat grădina și biserica , am trecut în revistă târgul care are o importanță deosebită în satele bretone și apoi am coborât din nou la castel  unde aveam mașina parcată și am plecat spre Muntele Saint Michel ce se afla la 40 de kilometri de aici , ce avea să fie punctul culminant al vizitei noastre din acea zi .

Am văzut Muntele Saint Michel de două ori în acea zi , am vrut să-l vedem atunci când vine apa , aici având loc cele mai mari mareei din Europa . Parcarea este destul de scumpă , pentru șase ore costă 11 , 50  și pentru 2 ore  6 euro dar nu ai timp să ajungi . Din parcare se vede muntele ce se află situat la granița dintre Bretania și Normandia . Se ia autobuzul ce este gratuit și te lasă la mijlocul podului ce a fost construit nou în anul 2014 . Poți să ajungi și pe jos , dacă nu ești obosit sau cu trăsura . Ajunși la poalele muntelui am admirat frumusețea lui , erau mulți turiști ce  făceau fotografii . Vremea era frumoasă , iar soarele strălucea pe cer și muntele era înconjurat de nori albi .

DSC_0190

Am ajuns aici în timpul orei 12 , iar la fracenzi este ora prânzului ; norocul nostru , deoarece străzile nu erau pline de atâta lume . Trecem pe la Biroul de Informații turistice ce se află la intrare , iar omul vorbea la telefon , așa că așteptăm câteva minute și plecăm . Urcăm strada care te duce sus la abația în vârful căreia se află îngerul Mihail și care se vede din împrejurimi . Casele sunt vechi datând , din secolele al Xv-lea și al XVI-lea , iar aici abia mai locuiesc 41 de oameni .

DSC_0276

De sus se vede imaginea golfului  cu plaje întinse de nisip pe care unii oameni au plecat să adune fructe de mare , apele fiind retrase . În depărtare turiștii merg pe aici să vadă muntele de jos , iar unii fac  plimbări cu caii .

DSC_0142

Ajungem la poartea mănăstirii , cumpărăm biletul care costă 9 euro , puțin scump pentru ceea ce este înăuntru , abația fiind impresionantă prin măreția și istoria ei dar nu  și prin frumusețe . Larga istorie a muntelui Saint Michel a început în jurul anului 708 când Aubert , episcopul de Avranches , a ridicat pe muntele Tombe un sanctuar închinat îngerului Mihail ceea ce a făcut ca muntele să se tranforme rapid în loc de pelerinaj  pentru mulți credincioși . Legenda spune că acest lucru i s-a descoperit într-un vis .  În secolul al X-lea au ajuns aici credincioșii benedictini ce s-au instalat în abația  și tot în acest timp s-a dezvoltat la poalele muntelui satul cu casele lui . Din depărtare muntele pare mai mult o fortăreață decât o biserica , iar în timpul  războiului celor 100 de ani a rezistat la toate atacurile  engleze , ceea ce a făcut din munte un exemplu al puterii religioase dar și a celei militare . Dar după dizolvarea puterii religioase din timpul Revoluției Franceze până în anul 1863 abația a fost utilizată ca pușcărie . Astăzi a devenit un loc important turistic , vizitat de mulți turiști , aproximativ trei milioane pe an . Transformat în monument turistic din anul 1874 , a fost reconstruit de multe ori și a fost declarat în anul 1979 Patimoniu Mondial al UNESCO.

DSC_0152  Începem vizitarea mănăstirii . După traversarea intrării , ce este fortificată , se urcă scările și se ajunge la terasa Saut -Gaultier . În partea dreaptă se află biserica , iar pe partea stângă clădirile abațiale construite între secolele al XIV-lea și al XVI-lea ce comunicau între ele și au fost locuința episcopilor . Abația este enormă , cu multe terase cea din partea de vest fiind construită pe vechea construcție . De pe această terasă se vede priveliștea golfului de la Cancale până la stâncile Normandiei și cele două podișuri din granit , Mont-Dol în partea de sud și Tombelaine în partea de nord . Tot de aici se poate vedea arcul neogotic al clopotului și statuia din cupru aurit al îngerului Mihail . Interiorul bisericii abațiale este simplu , iar când am  vizitat-o noi avea loc slujba religioasă .

DSC_0160 Biserica a fost construită pe vârful stâncii la 80 de m deasupra mării , pe o plataformă de 80 de metri lățime . Nava bisericii prezintă trei nivele cu multe tribune și ferestre cu vitralii . Corul a fost dărâmat în anul 1421 și reconstruit după războiul de 100 de ani în stil gotic .Vizita continuă cu claustrul cu arcuri , în mijlocul căreia se află o frumoasă grădină .

DSC_0169DSC_0172

Aici avea loc sărbătorile religioase și permitea accesul la biserică , locul unde se mânca în timp ce se citea lecturi sfinte , bucătărie , arhivele mănăstirii și scările . Pe una dintre scări se ajunge la Sala Oaspeților , locul unde erau primiți regii și nobilii în vizită , la criptă , capelă . Vizita se termină cu Sala unde avea loc primirea săracilor și a pelerinilor.  După vizitarea mănăstirii plecăm la hotel pentru a ne întoarce mai tîrziu să vedem mareea când vine și înconjoară muntele ; trebuie să fii cu două ore înainte . Este ora cinci și iată-ne ajunși din nou aici . Urcăm coasta și ajungem pe scările de la intrarea în biserică . De aici se vede cum intră apa . Se zice că apa vine cu viteza unui cal în galop , dar nu este chiar așa , vine încet – încet  .

DSC_0253Muntele ajunge insulă numai la anumite date , dar este înconjurat de ape . Coborâm scările mănăstirii , mai jos puțin unde se află o terasă de unde turiștii privesc apa . De aici  se aude zgomotul apei  și se vede mai bine . Jos câțiva turiști  probează apa . Privim până apa înconjoară muntele , dar zona podului nu se umple .

DSC_0254Este ora șapte și străzile rămân aproape goale . Autobuzele pleacă pline de turiști . Ce se întâmplă !? Suntem în Franța , iar la ora asta magazinele închid iar oamenii se duc acasă . Nu ca în Spania , până la 12 noaptea nu este nici o problemă dacă ești pe stradă . Mai rămân doar câteva restaurante deschise . Este bine , putem să facem fotografii cu lume mai puțină . Ne mai plimbăm o oră după care plecăm și noi . A fost o zi frumoasă , dar obositoare . Mâine este o altă zi …

Categorii:Bretania, FranțaEtichete:, , , , , , , , , , , ,

3 comentarii

  1. Un articol excelent, despre o zona cu totul si cu totul deosebita a Europei. Bretania, de fapt, niciodata nu s-a identificat total cu Franta. Nu este o zona extrem de vizitata de turisti si de cei romani si mai putin, desi este exceptionala, de la geografie la cultura. 🙂 Poate vei continua si cu alte articole despre Bretania, in afara de cele 3 deja scrise si recomand iubitorilor de calatorii sa citeasca aceste articole si sa ajunga sa viziteze Bretania. La articolele tale mi-ar placea sa atasezi si o harta cu traseele parcurse, eventual facuta pe google maps, caci ar fi mai usor si de urmarit drumul si de planificat traseul pentru cei care ar dori. As mai face o mica completare cu cateva puncte din Bretania care ar trebui atinse, desi totul este atat de interesant, incat nu stii ce sa vezi mai intai 😀 : minunatul orasel Perros Guirec, cu portul lui indiguit, care la reflux ramane ca o insula de apa inconjurata de uscat, plina de veliere; tot in zona, „celebra” poteca „Sentier de douaniers” de-a lungul Coastei de Granit Roz; in zona Ploumanac’h, o mica croaziera la insulitele „Sept Iles”, croaziera care iti permite si admirarea Coastei de Granit Roz dinspre mare; baza de submarine de la Saint-Nazaire, unde se putea vizita si un submarin; gradina botanica a Bretaniei (Parc Botanique de Haute Bretagne), in apropierea drumului dintre Rennes si Mont St. Michel; si nu in ultimul rand, o experienta inedita, aceea de a merge cu masina (sau pe jos) pe unul din doar cele cateva drumuri de acest fel din lume, dintre care vreo 3 sunt in Bretania – un drum submersibil, care e acoperit de apa la fiecare flux si care are atentionari si indicatoare rutiere cum mai rar vezi – cum ar fi cel dintre continent si insula Callot (Ile Callot)

    Apreciază

    • sorinangelica

      Mulțumin pentru aprecieri și sugestii. Da , Bretania franceză este o zonă superbă cu Coasta de Granit Roz și localitățile numite Petite Cites de Caractere . Nu am avut foarte mult timp la dizpoziție pentru a vizita și insulițele pe care le întâlnești în zonă și am citit că sunt superbe îndeosebi vara . Despre Coasta de Granit Roz cu zonele Ploumanac’h și Plougrescant o să scriu un articol .

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s